Powered By Blogger

miercuri

Baritonel/Bariton

Atata am urlat la dragoste cu zel si ton,
Incat am observat c-am voce de bariton,
Si dupa studii, pregatire fel de fel,
Am devenit ....baritonel.

N-am vrut sa par in dragoste un las,
Ca de la-nceput nascutu-m-am baritonas,
N-am voce de cantat in cor, ca nu-s tenor,
Am fler, se zice ca am 'nas',
Dar pare-se ca nu-s nici bass.

Nu las dizarmonia dragostei deoparte,
Ca vad ca lucruri bune imi aduce-n-fapte,
Caut atunci in gama inimii un semiton,
Pentru a-nvata sa fiu ce sunt: bariton!

luni

Catren alert

În clipa de acum există-o amintire,
iar chipul tău ivit-a frumuseţea,
rămân doar întorcând o privire.
Spre noapte. În jur se-ntinde tristeţea.

Crepuscul

Mii de ani lumină sunt între noi,
De anotimpuri,
De sentimente,
De câteva stele.

Sărutul tău a plecat
Să umple spaţiul,
Să-l facă dens
Ca o ceaţă de astru.

Undeva, pe o Calee Lactee neştiută,
Un orologiu cosmic
Continuă să măsoare
Fiecare clipă în tăcere.

sâmbătă

Singuratatea

Un prieten m-a indemnat sa-mi scriu singuratatea.


Singuratea unui artist este aceea a lipsei sensului creatiei sale. Desert parasit de elanul furtunii, de a trece dincolo, sub nisipuri. Nu poti scrie nimic fara avant, iar arta fara entuziasm este la fel ca un parc fara banci, indragostiti tinandu-se de mana, uitandu-se nedumeriti unul la altul, neavand unde sa stea, unde ramane, incepand sa alerge.

Insingurarea este atunci cand nu poti sa fii cu adevarat singur, desi arta ta o cere.

Artistul face parte din acei oameni care stiu sa dea sens singuratatii, pentru ca doar ceva intens si plin de semnificatie, te poate face sa ratezi o seara cu bunii de prieteni, o imbratisare a unei domnisoare dulce, ori o noapte de munte cufundat pe iarba.

Descrierea unei plimbari face jumatate din plimbare. Visarea unui vis face jumatate din transpunerea lui in realitate. Jumatate de clipa netraita ramane pe veci acolo, in dorinta care s-a faramitat.

Singuratea este atunci cand vrei sa fugi dar ar fi bine sa stai, cand vrei sa canti dar nu-ti gasesti microfonul, cand toate se flutura in jurul tau, cand linistea este zgomot, si zgomotul sunet. Singuratea este tabloul nevazut de nimeni.

Un prieten m-a indemnat sa-mi scriu singuratatea.

La urma urmei, am un prieten, nu?

Please, nu-i ascundeti pensulele pictorului, ca va picta cu degetele, si nu ies picturile frumoase. Please, sarutati cantareata care va incanta de pe scena barului, pina miine dimineata. Pentru ca vocea ei sa fie mai stralucitoare in seara urmatoare.

Singuratatea este ploaia ce cade in desert si face doar mai alunecos nisipul.

luni

Traim

Traim vremuri.

Vremurile sunt grele pentru cei care nu au reusit sa-si castige respectul pina acum, si acum, in aceste timpuri, varsta nu mai inseamna mai nimic. Ea nu confera nimic, respectul, admiratia, ascultarea, salutul, se obtine indiferent de anii din buletin.

Nu poti respecta doar asa, " in dorul lelii", pentru ca nu exista legitimatie pe care scrie: " vezi bine ca trebuie sa tii cont de ce zic eu". Iar cine nu a invatat asta pina acum, desi poate se afla la o anumita varsta, inseamna ca nu are de ce sa fie respectat. ( o fi invatat multe dar nu ce este esential ....)

sorry, dar azi cam totul se castiga zi de zi muncind. Sau luptand. Sau tremurand. Sau transpirand. Sau zambind.

respectul si admiratia, insa au o proprietate: le poti castiga in orice moment sau intamplare a vietii si poti apoi sa le mentii ca pe niste giuvaere de mare pret. Dar nu inchise in sipete siderate, ci lasandu-le afara in soare, si slefuindu-le zilnic.
Dar fi sigur ca acum, azi, maine, nimeni nu este dator sa iti admire giuvaerele. Bucura-te si fi incantat daca asta se va intampla.

traim. Nimic, se pare azi, nu este gratuit. Si bine ca este asa. Pentru ca atunci eu pot sa ma uit in ochii cunonului/ cucoanei si sa spun:


Traim.De fapt nu am nimic de spus cucoanei/cuconului.

Poate odata o sa imi scot basca si respectos o sa-i salut.

vineri

Cantecul de stea

Iubesc arcuşul din vioara arsă,
De patimă din inimă culeasă,
Şi-un om bătrân de căi lactee,
Poet ce-ar vrea mereu să vreie.

Leagăn de viţe, copaci înfloriţi,
Şi-o grămadă de prunci în viaţă porniţi,
Gălăgie de stele, alergare de stea,
Ea culcată-n palma mea.

Ce-aş fi dat, ce-aş fi vrut,
Să nu tot doară ce-a durut,
Şi tot mai greu şi tot urcuşul
Din vioara arsă a rămas arcuşul.

Oda 'bipului' ( Balade de azi pe maine )

Îţi mulţumesc ţie “ bip”
Că n-ai formă şi nici chip,
Şi când sunt mai necăjit,
Tu suni nestingherit,
Iar la a mea iubită,
Semn îi dai că e dorită.
O! Tu bip mereu te-aştept,
Ştiu că nu-s prea înţelept,
Tu-mi aduci un mic ecou,
Că la mândră mi-s erou,
Celularul este vechi,
Da-mi stă bine la urechi,
Când pe draga-o “ bipuiesc”
Ca să-i spun cât o iubesc!

Criterii de divizibilitate ( Matematica in versuri )

Nu se poate ştii
din ochi
cât e câtul şi cât e restul
unei împarţiri.

Pentru că uneori
restul este esenţial,
s-au inventat criterii
cu fiecare cifră.

La fel ca un fapt de viaţă
nu putem afla decât restul,
ce a rămas
după ce un timp oarecare
a trecut.

Thales ( Matematica in versuri )

Se întâlneşte uneori
algebra cu geometria,
şi două vieţi între ele.

Duci o paralelă
la latura unui triunghi
şi obţii un şir de rapoarte.

Apoi încă una,
şi alta,
în spaţiul strâmt
al celor 3 drepte.

Când trasăm
la fel,
o linie între doua vieti paralele
ne raportăm
cu o mai mare exactitate la lume
şi ne vedem egali.

Oh!....Cine mai citeste azi o carte?!.....

Intrebare: Este adevarat, ca generatia de acum, nu mai citeste?

Raspuns: Nu! Generatia de azi citeste numai ce vrea ea!